"Ceea ce oferim nu este niciodată suficient, tocmai pentru că rareori ne reprezintă pe noi, în esență. Ceea ce ajunge la „public” - cuvinte frumos împachetate, imagini cu puseuri filozofice - reprezintă ceea ce credem că poate fi acceptat, apreciat. Ne oprim în punctul în care devenim abstracți, din teama de a (nu) fi respinși, de a (nu) fi înțeleși, și ne complacem în tirania așteptărilor celorlalți. Așa ne trăim viața și ne consumăm pasiunea. Și nici măcar nu ne pasă..." Cristina Costieanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu